Actul de căință este o rugăciune în tradiția creștină, în special în cadrul catolicismului roman, folosită pentru a exprima tristețea pentru păcate și a căuta iertarea lui Dumnezeu. Originile sale se întorc în prima Biserică, unde credincioșii au recunoscut nevoia de pocăință în rugăciune. Deși formularea exactă a evoluat, scopul său rămâne profund înrădăcinat în învățăturile creștine privind importanța căinței (regrete sincere) ca un drum către împăcarea cu Dumnezeu. Rugăciunea este de obicei recitată în timpul Sacramentului Penitenței (Spovedanie), unde păcătosul își mărturisește păcatele unui preot, își exprimă regretul și cere iertare. De asemenea, poate fi spusă în privat în rugăciunile personale când se caută mila lui Dumnezeu. Actul de căință are o semnificație spirituală importantă, deoarece întruchipează elementele esențiale ale pocăinței: recunoașterea păcatelor, simțirea unei regrete autentice și angajamentul de a evita păcatul în viitor. Această rugăciune le amintește credincioșilor de mila infinită a lui Dumnezeu și de responsabilitatea creștină de a tinde spre sfințenie.